O revizuire sistematică a 49 de studii (CBCT, CT, cadaverice, anatomice și clinice) a evaluat variabilitatea anatomică a arterei alveolare postero-superioare (PSAA), reper important în augmentarea sinusului maxilar și în implantologia din zona posterioară. Rata de detecție raportată a variat între 50% și 91,6%, traseul intraosos fiind cel mai frecvent observat; diametrul mediu al arterei a fost în general de 1,0–1,2 mm, iar distanța medie față de planșeul sinusal de 8–11 mm. Analizele statistice tradiționale și metodele exploratorii asistate de AI (regresie logistică, random forest, PCA, K-means) au identificat traseul intraosos, diametrul >1 mm, distanța redusă față de planșeul sinusal și complexitatea crescută a ramificațiilor drept caracteristici asociate cu risc chirurgical mai mare. Analiza de clustering a evidențiat populații din Malaysia, Coreea de Sud, Italia, Turcia și India ca având caracteristici de risc relativ mai ridicat, pe baza variabilelor extrase din literatură.
De ce contează: Variabilitatea semnificativă a traseului, diametrului și poziției PSAA între populații susține evaluarea CBCT de rutină înainte de augmentarea sinusală și de plasarea implanturilor în maxilarul posterior, pentru a reduce riscul de sângerare și lezare vasculară intraoperatorie. Autorii subliniază însă limitele: analiza asistată de AI a fost realizată la nivel de studiu (pooled), nu la nivel de pacient, și trebuie interpretată ca un cadru de sinteză și stratificare a riscului la nivel populațional, nu ca model predictiv validat pentru pacientul individual.
Sursa: Folia morphologica (2026) — PubMed
---
Semnalare din literatura de specialitate: rezumat generat de AI după studiul citat, publicat de autorii menționați în sursă — nu este cercetare TrainLab. Nu înlocuiește lectura sursei originale și nu constituie recomandare clinică.