O revizuire sistematică (27 de studii in vitro, conform PRISMA) a analizat stabilitatea culorii materialelor dentare PEEK și PEKK expuse la agenți de colorare, îmbătrânire artificială și proceduri de curățare. PEEK a prezentat, în general, o stabilitate a culorii mai bună decât alte polimeri precum PMMA, rășinile compozite și poliamida, dar mai slabă decât ceramicile de tip zirconiu. În comparațiile directe, PEKK a fost superior PEEK, atribuit unei absorbții de apă mai reduse. Turmericul și ceaiul verde au produs cele mai severe modificări de culoare (ΔE > 3,3), în timp ce cafeaua, vinul și Cola au dat modificări moderate spre minime. Termociclarea și îmbătrânirea termomecanică au afectat negativ PEEK, mai ales variantele cu umplutură ceramică. Finisarea suprafeței a fost critică: protocoalele specifice de lustruire au menținut culoarea în limite clinice, în timp ce glazurarea nu a adus avantaje semnificative. La curățare, ultrasunetele și Air Flow au fost mai eficiente decât periajul, iar hipocloritul de sodiu și clorhexidina au cauzat decolorări pronunțate.
**De ce contează:** Pentru restaurările din PEEK, alegerea materialului, tratamentul de suprafață și protocolul de întreținere influențează direct rezultatul estetic pe termen lung. Rezultatele sugerează că lustruirea corectă contează mai mult decât glazurarea, iar unele soluții de curățare uzuale (hipoclorit, clorhexidină) pot accelera decolorarea. Trebuie reținut însă că datele provin din studii in vitro, iar dovezile privind PEKK sunt limitate; autorii subliniază nevoia de studii clinice pe termen lung pentru a valida aceste observații și a stabili protocoale de întreținere.
**Sursa:** [Clinical and experimental dental research (2026) — PubMed](https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/42649472/)
---
*Semnalare din literatura de specialitate: rezumat generat de AI după studiul citat, publicat de autorii menționați în sursă — nu este cercetare TrainLab. Nu înlocuiește lectura sursei originale și nu constituie recomandare clinică.*